Toți cei care au fost la plantat alături de Adoptă un Copac o știu cu siguranță pe Anca. De la microfon sau direct pe câmp, Anca este cea care, plină de energie și expresivitate, coordonează activitatea voluntarilor la început, îi împarte în grupuri, le spune ce și cum se va întâmpla în ziua respectivă și e la dispoziția tuturor pentru orice chestiuni organizatorice.
Dar, dincolo de rolul ei în organizare, poate mai puțini știu că Anca este o fire artistică și că a făcut teatru, că are o sensibilitate aparte și că, pe cât este de pragmatică, pe atât de mult suflet pune în tot ceea ce face.
Pentru o privire „din spatele cortinei”, în culisele Adoptă un Copac, vă prezentăm un scurt interviu cu Anca, pentru a o cunoaște mai bine pe membra echipei Adoptă un Copac cu care voluntarii de la plantat iau, de cele mai multe ori, contact prima dată.
Dacă vrei să te implici și tu, nu ezita să te inscrii aici!
Î: Salutare, Anca! Pentru început, te rugăm să ne spui cine ești și ce rol ai în echipa Adoptă un Copac.
R: Salutare! Sunt Anca Simon, sunt noul Account Manager la Adoptă un Copac. Este un rol primit recent, de aproximativ o lună. Înainte de aceasta, am fost coordonator de evenimente pe toată zona de sud a țării, care include locații din jurul Bucureștiului, și toată zona spre est, spre Constanța.
Î: Cum ai ajuns să lucrezi într-un ONG, mai ales unul de mediu?
R: Am avut întotdeauna pasiunea aceasta pentru natură. A fost un cumul de factori: am lucrat o vreme bună în zona de event planning, dar, la un moment dat, am zis că ar fi bine să dau și ceva înapoi lumii acesteia în care trăim- și, natura fiind cel mai aproape de sufletul meu, m-am întrebat în raport cu această zonă: ce putem face mai bine pentru generațiile care ne urmează? De aceea, când s-a ivit această oportunitate, am considerat că ar putea fi potrivită pentru ceea ce-mi doresc pentru viitor, și al meu personal, și al nostru al tuturor.
Î: Putem înțelege că îți place mai mult activitatea de teren decât cea de la birou?
R: În general, da. Este un pui de rebel în mine care se bucură foarte mult de toate ieșirile în aer liber, de toate evenimentele pe care le planificăm. Există o bucurie aparte în a vedea oamenii pe câmp, lucrând cot la cot; și pe noi, lucrând cot la cot cu ei. Este incredibil cum ne unește un scop comun – oameni care nu s-au văzut niciodată, oameni care vin din tot felul de medii, din corporații, din firme sau diferite organizații, se adună laolaltă cu curaj și implicare la evenimente de plantare de copaci.
Î: Că tot ai amintit de evenimente de plantare: care este cel mai frumos sau memorabil moment de la o plantare?
R: Hmm, sunt multe. Dar unul dintre cele mai frumoase au fost când au venit copiii. La Adoptă un Copac lucrăm foarte mult și cu comunitățile; implicarea comunității locale în locurile unde plantăm contează foarte mult pentru noi, este unul din scopurile noastre. Anul trecut, de exemplu, am adus mai multe clase de copii la plantările cu voluntari, pentru că ei vor fi beneficiarii direcți a ceea ce facem noi astăzi, întrucât pădurile noastre ajung la maturitate peste 30 de ani. Și ne-am gândit că ar fi foarte util ca ei să se familiarizeze cu ceea ce se întâmplă în comunitatea lor încă de mici. Nu știi niciodată când îți găsești scopul în viață, poate fi și la zece ani.
Î: Știm că tu te ocupi mult de organizarea evenimentelor pe teren. Nu este greu să coordonezi copiii la plantat? Le place, se descurcă?
R: Culmea este că, din nou, scopul direcționează. În momentul în care copiii se simt implicați, se simt luați în seamă, că și ei contează, ei vor face tot ce pot să fie și ei de folos. Se implică alături de adulți, încearcă să vadă ce pot face pe puterea lor, sunt curioși să afle informații noi, sunt curioși să vadă cum funcționează alți oameni și ce-i mână în viață. Deci nu, chiar nu e dificil, mai ales că ei îmbină joaca și munca.
Î: Și despre cel mai greu sau mai dificil moment la o acțiune de plantare ce poți să ne spui?
R: N-aș folosi cuvântul „dificil”, dar am simțit că avem nevoie de inputul voluntarilor. Noi suntem un ONG; lucrăm preponderent cu voluntari, avem nevoie de implicarea voluntarilor, pentru că toate mijloacele, inclusiv fondurile, sunt limitate. Lumea vine și plantează, dar cred că este important să știe că, pentru ca evenimentele de plantare să aibă loc și să se iasă bine, există o mână de oameni care se ocupă de toată organizarea de dinainte. Evenimentul durează o zi, dar organizarea de dinainte durează mult mai mult. Și cred că este important ca oamenii să își dorească să afle și aceste aspecte. Și să participe și la organizare, cât pot, cu ce pot, cu cât timp pot; avem nevoie de oameni în organizarea evenimentelor, știm că nu este cea mai strălucitoare parte a unei plantări. Aceasta ar fi dificultatea pe care o întâmpinăm cel mai des. În rest, există tot timpul chestiuni mai mărunte. Din experiența mea, pot zice că mereu apare câte ceva: fie uiți ceva acasă, fie ți-a scăpat un detaliu, oricât de bine te-ai pregătit dinainte. Lucrând cu oamenii, la fiecare eveniment ești mereu scos puțin din zona de confort, pentru că mereu apare câte o întrebare: „dar asta aveți?”, „dar asta ați luat?”, „dar în cazul ăsta ce facem?” și tot așa. Asta mă ține în priză și îmi place foarte mult.
Î: Schimbând registrul pe o notă mai personală: cum se îmbină backgroundul tău în artă cu activitatea de la Adoptă un Copac?
R: Chiar sunt surprinsă de întrebarea asta! Arta a fost și este o pasiune de-a mea; eu am făcut o bună vreme teatru. Am zis că îl fac pentru mine și asta e, dar, în timp, am fost confruntată cu diferite situații, fie în contactul cu clienții, cu Staff-ul, în pregătirea diverselor materiale și așa mai departe; și în aceste situații, teatrul s-a dovedit a fi o experiență utilă pentru că, presupun, toți avem nevoie de partea aceea creativă din noi. Sunt genul de om care, dacă nu simte ceea ce face, nu mai face. Și mereu am căutat căi constructive și benefice de a exprima tot ce e înăuntrul meu, cu bune și rele, tot ce e uman, în ceea ce fac, în relația cu ceilalți, în relația cu munca mea, care îmi place și îmi aduce multe satisfacții și bucurii.
Î: Și o ultimă întrebare: care este lucrul pe care vrei cel mai mult să-l realizezi la Adoptă un Copac?
R: Eu am o mică obsesie cu ordinea, recunosc cinstit. Deși mă simt extraordinar în haosul evenimentelor, în neprevăzutul de pe câmp, dorința mea secretă e de a observa foarte limpede la fiecare ce-mi doresc de la omul respectiv, ce face, unde este cel mai bun în ceea ce poate oferi. Îmi doresc să cunosc și programul, și oamenii atât de bine încât să pot cupla cât mai repede o anumită situație cu cel mai potrivit om pentru rezolvarea sau abordarea ei. Dar întotdeauna este nevoie și de echipă, pentru că de unul singur, nu!
Î: Chiar știind că echipa Adoptă un Copac este renumită pentru faptul că este puțin mai haotică?
R: Tocmai asta e, că nu caut să schimb haosul, dar vreau ca oamenii să știe ei înșiși la ce sunt buni, să știe ce se întâmplă și să poate zice fiecare: „uite, aici eu pot fi foarte bun”. Lucrând mult pe teren, haos va fi întotdeauna. Daca e să fie vreun fel de echilibru, acesta poate fi numai între oameni, numai dacă fiecare om se cunoaște destul de bine și are destulă încredere în sine, cât și în colegii lui de echipă. Toate astea cred ca ne leagă si fac din Adoptă un Copac un program foarte îndrăgit atât de noi, de sponsorii și partenerii noștri, cât și de publicul larg. Și asta dă vânt în pânze și misiunii noastre.
Î: Îți mulțumim că ne-ai prezentat puțin din culisele Adoptă un Copac! Vrei să le transmiți ceva prietenilor programului nostru?
R: Mulțumesc și eu! Vreau doar să îi invit pe cei care iubesc natura și vor să lase și ei ceva în urmă pentru generațiile viitoare să se implice alături de noi!
